Sunt sâmbure de Adevăr şi Vreau
Să îmi culeg din al Gădinii drum
Harul străbun şi piatra cea din neam
Să-mi duc cu trăinicie glasul meu cel bun.
Sunt adiere lină între codrii
Peste povara mea cu cetină de brad.
Îmi adâncesc pământul între coate
Din Maramureş, până-n Timişoara şi Bârlad.
Sunt ce-Ai dorit să fiu Tu, Doamne!
O carte , un penel şi-o aripă rănită.
Şuvoi de lacrimi care cu DE CE şi OARE?
Îmi amintesc de-o Dacie ciuntită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu