Destinul

Am să te caut şi-am să te găsesc 

În pagini răsfoite cu versul cel ceresc 

Înlătur de la tine vine ce şi-acum 

Te fac să bătătoreşti acelaşi, vechiul drum. 

Sunt fiică dacă şi acum când vreau 

Voi învăţa tot rostul şi cum să readuc 

Credinţa sfântă ce-a pierdut-o acest neam 

Între trădări mărunte şi vine ce se-aduc. 

Am mântuirea-n palme şi rostul meu cel dac 

Va face să renască acum, sau poate peste-un veac 

Încrederea neţărmurită că ce e sfânt ne e pe plac 

Iar legiuirea morţii nu-i deloc un obicei, un dac. 

Şi sus în munţi, de voi primi acceptul 

Voi duce mai departe, acelaşi sfânt popor! 

Pe care-n veci, de printre piscuri el, ascetul 

Vegează-n nemurire, fără pustiu de dor!