De Dor


Zână, zână, doamnă Lună
Norii de pe cer adună!
Și-ntr-o plasă strânge stele
Să prinzi visurile mele!

Să le țeși în pânză deasă
Niciunul din ea să iasă!
Să le scoți doar pe la porți
Și să nu le-mparți la toți!

Să îmi fie spre soroc
Din cerul legat cu foc,
Să mă poarte peste șoapte
Pân’ la cel ce-așteaptă-n noapte!
Cel ce strigă și mă cheamă
Cel ce cântă până-n toamnă
Să-i dau apă de băut
Descântată cu-n sărut!
Să-i dau pita bine coaptă
Și să-i trec în zori, prin poartă!

Tu să-i spui să mă aștepte
Să aibă grijă la fete
Că-s viclene, multe, iele
Și-or vrăji ochii cu stele!
Mândră Lună, să nu-l lași
Potrivește-i bine pași!
Cărarea spre zori să bată
Spre-aceea care-l așteaptă!

Iar de sus, de printre astre
Dor să-i dai de dragoste
Nopțile să i le ții,
Zilele până o știi
Că nu-i casă să nu vadă
Doamna Lună colo-n vatră
Boț cu sare și mălai
Apă izvorâtă-n rai
Foc și clocot de arsură
Sete-nchisă într-o gură!

Zâna iarăși se făcu
Cântecu-i gătit acu’
Pentru Luna-mpărteasă
Sânzienelor crăiasă!
Ei i-am spus și i-am cântat
De cu zori, până-n serat!

Hora nouă se-nvârti
Prins în ea din nou vei fi!
Și în zori de te-oi trezi
Numele mi l-oi rosti!